In a doua jumatate a secolului 18 era o comunitate ce traia din agricultura, foarte saraca. Pescuitul era o activitate complementara, pe care o practicau doar cei de langa mare. Turismul si activitatea balneara nu existau ca activitati in acele vremuri. Legat de aceasta saracie un cuvant important l-au avut familia Ceccarini, Giovanni e Maria Boorman Wheeler.

Sensibili la necesitatile comunitatii riccioneze au avut numeroase initiative ce priveau bunastarea si sanatatea localnicilor. Au inceput impreuna. Dupa moartea lui Giovanni, medic, vaduva sa,americanca Maria, a urmat directia pe care o alesesera.Intai a patronat o societate de intr-ajutorare dupa care a sustinut o campanie de distribuire zilnica a pastelor in randul familiilor sarace.

In 1891 a inaugurat prima gradinita , ce avea grija de copii riccionezi.Programul nu se doarea a fi doar un mijloc de ajutorare a parintilor ci si o modalitate de dezvoltare a aptitudinilor celor mici.

La un an dupa, Maria Boorman a pus piatra de temelie pentru spitalul "Ceccarini", in care puteau veni pentru tratamente gratuite bolnavii saraci.A fost o idee inovativa pentru acele timpuri avand in vedere ca singurul spital se afla in Rimini si primea numai cetateni ai orasului.

Tot ei se datoreaza si realizarea portului riccionez, construind din fondurile personale, drumul de acces. La moartea sa a decis sa lase toata averea sa unei fundatii create pentru a adiministra si dezvolta actvitatea din domeniul sanitar.