La inceputul anilor 30 donna Rachele Mussolini a decis sa cumpere o vila in Riccione pentru vacantele de vara.Incepand cu acea perioada evenimentele fasciste au avut loc concomitent cu evenimentele "perlei verzi a Adriaticii”, ducand la dezvoltarea intensa a orasului.
Ne place sau nu, dar in acei ani Riccione a devenit una din cele mai importante statiuni balneare din Italia, pe viale Ceccarini plimbandu-se figuri de marca ale lumii politice nationale si internationale.

Adevarul este ca Mussolini cauta o plaja unde sa isi poata exersa metodele de coducere, unde putea simti iubirea maselor, gasind astfel la Riccione locul ideal pentru nevoile sale.

Scria Corriere della Sera din 7 Octombrie 1938:" Datorita implicarii Ducelui si al Führerului, turismul celor privilegiati s-a intalnit cu masele muncitoare."

Avand in vedere practicile naziste exista totusi o intrebare: “Gasise Mussolini ceea ce cauta in locuitorii riccionezi ?” Se pare ca da,memoria colectiva reflectand o tara care zambea Ducelui ce incerca sa manance o ciorba de peste gatita de pescarul Nicola Corazza, sau imaginea unui lider ce a vrut sa participe in calitate de arbitru in cadrul unei competitii de pescuit numita “tuffi a pesce”.

In acele momente numele Riccione, pana atunci aproape necunoscut, a facut inconjurul Europei:locul intalnirilor politice de la cel mai inalt nivel, asa cum a fost cea dintre cancelarul austriac Dollfuss si Ducele Mussolini.
Se intampla intr-o dup-amiaza petrecuta la Riccione ca Mussolini sa afle, in urma unui telefon de la Viena, de asasinarea celui mai bun prieten al sau,si tot de aici Italia isi sustinea pozitia in cadrul razboiului . Astfel, an dupa an pana la sfarsitul perioadei de control fascist,cortina se ridica la inceputul sezonului estival si “perla verde” a Adriatici ilustra o lume fericita si lipsita de orice griji.

Cartile postale, revistele vremii, evenimentele publicitare sau secventele filmate au facut din Riccione un simbol al vacantei; datorita acelor imagini “perla verde a Adriaticii” a facut turul lumii.
Instrumentele de propaganda fascista au devenit mijloace de publicitate gratuita pentru riviera iar Mussolini a devenit un ambasador al orasului Riccione.

Dar un cuvant important in propagarea imaginii statiunii de pe coasta adriatica l-a avut si donna Rachele precum si alti membrii ai familiei Ducelui;fotografiile cu Vittorio si Romano jucandu-se pe plaja sunt exemple de imortalizare a familiei Mussolini, imagini ce au contribuit la promovarea orasului.In ceea ce o priveste pe donna Rachele ,aceasta se prezenta la opere de binefacere, se ocupa de diferite afacerri si organiza diverse intalniri politice.
Ea a fost cea care a decis achizitionarea vilei pentru vacantele sale si ale familiei, ea fiind si cea care a inceput promovarea orasului ca statiune turistica. Pe de o parte am putea spune ca soarta a suras lansarii in anii 20 a “perlei verzi” ,dar pe de alta nu putem pune pe seama norocului si a unui fenomen pur politic intreg succesul unei statiuni.

25 iulie ‘43 a insemnat sfarsitul relatiei pe care familia Mussolini o avea cu orasul Riccione, dar cu siguranta nu a insemnat sfarsitul practicarii turismului in micutul oras de pe riviera adriatica.Datorita unor persoane reprezentative ale anilor 30 Riccione si-a lansat imaginea in toata lumea: odata bazele turismului puse,a venit randul spiritului antreprenorial sa isi spuna cuvantul si sa dezvolte mai departe orasul .